CSU vs. FCU: Palmaresul, nereglementat legal. Amănunte ale tranzacției Nețoiu – Staicu

Reading Time: 4 minutes

Ultima hotătâre a instanțelor judecătorești în legătură cu problema controversată a ”palmaresului” echipei de fotbal Universitatea Craiova datează din 10 iulie 2023.

Magistrații au dat câștig de cauză CSU – clubul sportiv de drept public din subordinea Ministerului Educației, condus de Pavel Badea.

A spus așa Curtea de Apel Timișoara: ”Constată că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv al echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova și a tuturor derivatelor acestuia”.

În 2013, CSU s-a asociat cu Primăria Craiova și cu o firmă controlată de Mihai Rotaru, rezultând actualul club de fotbal care activează în SuperLiga.

Palmaresul ”istoric” cuprinde perioada 1948-1991, de la înființarea clubului până când secția de fotbal și-a deschis cont bancar distinct, trecând pe auto-finanțare. În această perioadă au fost obținute cele mai importante rezultate: patru titluri de campioni (1974, 1980, 1981, 1991), cinci Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983, 1991) și o semifinală a Cupei UEFA (1983).

FCU poate ataca hotărârea cu apel, în 30 de zile de la comunicare.

În ultimii ani, instanțele au dat verdicte contradictorii, problema palmaresului fiind una sensibilă.

Deși toată lumea vorbește despre ”palmares”, puțini știu că el nu este reglementat din punct de vedere legal.

Palmaresul nu este definit nici de Legea educației fizice sportului nr.69/2000 și nici de Statutul sau Regulamentul de Organizare și Funcționare a FRF.

Prin urmare, el nu are o valoare juridică, ci doar semantică (simbolică). A intrat în limba română pe filiera franceză (palmarès), din latină – în care ”palma” se referea la frunza de palmier, simbol al victoriei, acordată celor care câștigau o întrecere, o competiție.

Dicționarul francez Le Robert online vorbește despre ”lista câștigătorilor” (a unei distribuiri de premii), ”lista de recompense”, ”rezultate” – ca sinonim.

În engleză, devine ”prize list” sau ”hit-parade” – lista premiilor.

Conform dexonline.ro, este o ”listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice, etc.) obținute de cineva”. Concret, vorbim despre ”totalitate” a succeselor și victoriilor obținute de cineva.

Sportiv, a fost extins însă la totalitatea rezultatelor unei echipe (victorii, remize, înfrângeri).

Tocmai pentru că nu există o definiție juridică unanim acceptată a palmaresului, acesta a fost asimilat cu alte elemente de continuitate (denumire, stemă, culori, entitatea finanțatoare, entitățile care au preluat, derulat și transmis mai departe activitatea fotbalistică).

S-a tot vorbit în ultima săptămână despre ”împărțirea” palmaresului între CSU și FCU, cele două cluburi care pretind că sunt succesoarele/moștenitoarele ”Craiovei Maxima”. Dacă decidem că palmaresul înseamnă ”totalitate” a rezultatelor sportive, atunci nimeni nu l-ar deține. Situația devine și mai complicată dacă avem în vedere că CSU și FCU au activat o perioadă (2013-2023) în paralel și au jucat una împotriva alteia. Pe cale de consecință, este interesant de văzut cum definesc judecătorii palmaresul sportiv și cum au raționat în deciziile luate până acum.

Fotbalul românesc, privatizat pe sub masă

Până în 1989, fotbalul funcționa pe lângă diverse unități și organizații ”de stat”, fie că vorbim despre instituții de învățământ (Universitatea Craiova, Universitatea Cluj-Napoca, Politehnica Timișoara, Politehnica Iași), transporturi (Rapid, CFR Cluj), întreprinderi (Oțelul Galați, Electroputere Craiova), Miliție (Dinamo București), Armată (Steaua București) sau Securitate (Victoria București).

După 1989, majoritatea ramurilor economiei socialiste au fost transformate în regii naționale sau societăți naționale/locale cu capital de stat, care au fost apoi ”privatizate” prin diverse metode: MEBO (salariați), FPP (cupoane), investitori ”strategici” sau listare la bursă.

Nu s-a întâmplat la fel cu fotbalul, care s-a privatizat netransparent, pe sub masă. Finanțatorii deveniți patroni și-au însușit identitatea cluburilor de fotbal. În unele cazuri, identitatea a fost dezmembrată, iar elementele vândute la bucată.

Două momente sunt importante în istoria anilor 1990 pentru Universitatea Craiova:

• 1991 – secția de fotbal din cadrul clubului sportiv CS Universitatea a căpătat autonomie, funcționând pe auto-finanțare sub coordonarea Ministerului Educației; s-a numit FC Universitatea Craiova

• 1994 – a fost înființată Asociația Sportivă (ASFC) Universitatea Craiova, de către 21 de persoane din cadrul clubului (jucători, personal administrativ, persoane cu funcții de conducere)

Tot atunci a venit și primul finanțator privat al echipei, George Constantin Păunescu, prin firma Ages.

• În 1997 ia ființă Universitatea Club Fotbal SA – societate la care ASFC devine acționar. Firma era patronată de un grup de oameni de afaceri locali, printre care Doru Stănescu și frații Ilinca – asociați la Topway, fabrica de margarină, ketch-up și ulei de lângă Craiova. Era perioada în care Universitatea avea pe tricouri reclama la ”Tomi”.

• În 2000, controlul este preluat de Gigi Nețoiu și Nicu Gheară, prin FC Știința Craiova SA București, care își deschide punct de lucru la Craiova. ASFC era acționar minoritar. Firma lui Nețoiu se ”subrogă” în drepturile ASFC cu acordul FRF și LPF și preia de la aceasta: licența, locul de membru al FRF și LPF, contractele fotbaliștilor și locul în Divizia A.

• În 2001, societatea avea să fie redenumită FC Universitatea SA București.

• În vara lui 2002 echipa va fi cedată lui Dinel Staicu.

Lăsăm mai jos și câteva documente din Dosarul Albastru, referitoare la tranzacția Gigi Nețoiu – Dinel Staicu, pe care le vom detalia și le vom analiza săptămna viitoare.

DOCUMENTE

Conventie-anonimizata-watermark

Conventie2-anonimizata-watermark

extras-watermark

aditional-watermark-bun

Nu uitați să vă exprimați opinia în legătură cu ceea ce credeți că reprezintă palmaresul.

Variantele noastre:

a. Continuitatea unei entități juridice de-a lungul timpului (firmă, asociație sportivă)

b. Continuitatea activității fotbalistice, indiferent de entitatea finanțatoare

c. Continuitatea deținerii unei sigle/mărci înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)

d. Cumularea tututor variantelor de mai sus

e. Cumularea a cel puțin două dintre variantele de mai sus

• Bogdan Groșereanu