CSU Craiova câștigă în instanță palmaresul, hotărârea este cu recurs. Problema palmaresului, mai complicată decât pare

Reading Time: 5 minutes

Curtea de Apel Timișoara a recunoscut azi dreptul de proprietate al CSU asupra palmaresului istoric al Universității Craiova. ”Constată că reclamanta deține dreptul de proprietate asupra palmaresului sportiv al echipei istorice de fotbal Universitatea Craiova și a tuturor derivatelor acestuia”, precum și dreptul de a le folosi exclusiv în scopuri comerciale și sportive, se arată în hotărârea instanței, care este cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Conflictul juridic CSU vs. FCU în problema palmaresului istoric (1948-1991) al „Craiovei Maxima” constituie doar începutul dezbaterii noastre pe acest subiect.

Începem să publicăm documente din DOSARUL ALBASTRU (foto) , rezultatul unei cercetări de peste 13 ani. Printre altele, dosarul conține acte interne din club, FRF, LPF, care nu au fost puse niciodată în corelație.

Vom reconstitui, astfel, o poveste incredibilă, cu tranzacții dubioase de jucători, cesiuni de licențe și drepturi TV, jonglerii cu denumiri de firme, sigle, și certificate de identitate sportivă.

Miza este istoria unuia dintre cele mai iubite cluburi de fotbal din România, Universitatea Craiova.

Am simplificat la maximum povestea, pentru a fi pe înțelesul tuturor.

După studierea documentelor, noi am ajuns la o concluzie, pe care însă nu vom încerca s-o impunem.

Doar vă vom da „cheia” de interpretare și corelare a documentelor pe care le deținem, iar concluziile vor aparține dumneavoastră, cititorilor.

Abonați-vă gratuit la www.daredeseama.ro pentru a fi informați din timp despre noutățile de pe site și a participa la dezbatere. Ne puteți trimite comentarii, observații, întrebări sau chiar documente care pot aduce lămuriri suplimentare.

În dosarul în care se aștepta astăzi un verdict, CSU – clubul sportiv din subordinea Ministerului Educației – a cerut instanței să-i recunoască proprietatea asupra palmaresului istoric al echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Este vorba despre perioada 1948 – 1991, cele mai importante rezultate fiind patru titluri de campioni (1973-1974; 1979-1980; 1980-1981; 1990-1991), cinci Cupe ale României (1976-1977; 1977-1978; 1980-1981; 1982-1983; 1990-1991), un sfert de finală al Cupei Campionilor Europeni (1981-1982) și o semifinală a Cupei UEFA (1982-1983).

De asemenea, CSU a cerut anularea unei părți din actul constitutiv al Fotbal Club ”U” Craiova – firma controlată de Adrian Mititelu – prin care aceasta s-a auto-intitulat ”continuatoarea de drept și titulara de drept a palmaresului” Universității Craiova.

CSU menționează două momente-cheie de după 1990:

1. Individualizarea secției de fotbal din cadrul clubului sportiv CSU, ca unitate autonomă care funcționa pe auto-finanțare sub coordonarea Ministerului Educației (1991)

2. Înființarea Asociației Sportive Fotbal Club (ASFC) Universitatea Craiova, de către 21 de persoane, din rândul jucătorilor, personalului administrativ și de conducere din cadrul clubului (1994).

Printre ei, Rodion Cămătaru, Ion Rinderiu, Aurel Țicleanu, Emil Săndoi, Gică Craioveanu, Eugen Neagoe și Augustin Călin.

Lista cu fondatorii ASFC (Foto) este primul document din Dosarul Albastru pe care îl publicăm mai jos, ca un preambul al dezbaterii noastre despre palmares.

De aici pornește toată constroversa asupra continuității clubului.

FCU susține că asociația fondată în 1994 s-a reorganizat în societate comercială în 2002, când clubul a fost preluat de Dinel Staicu, apoi a ajuns la Adrian Mititelu.

CSU susține că nu poate fi vorba despre așa ceva, societatea înființată de Staicu în 2002 neavând nici o legătură cu asociația din 1994.

Vom vedea în episoadele următoare ce s-a întâmplat în realitate cu ASFC, potrivit documentelor pe care le deținem.

ASFC nu s-a reorganizat în societate comercială, dar a avut în continuare un rol foarte important în continuatea echipei.

În septembrie 2012, s-a reînființat secția de fotbal din cadrul Clubului Sportiv Universitatea Craiova. În 2013, clubul s-a asociat cu primăria și o societate privată, rezultând actuala CSU. Echipa a fost afiliată la FRF și a evoluat în Liga a II-a, pe locul oferit orașului Craiova de Federație, după dezafilierea FCU.

CSU se consideră deținătoarea palmaresului istoric, de la înființarea clubului (1948) până la desprinderea secției de fotbal (1991), perioadă care cuprinde cele mai multe trofee, precum și succesele din Europa.

Argumentele FCU

În favoarea FCU, au intervenit mai multe entități: trei asociații ale suporterilor și două societăți cotrolate de Adrian Mititelu.

În esență, acestea susțin că palmaresul reprezintă continuitatea activității fotbalistice, indiferent de firmele/asociațiile sportive care au manageriat clubul.

”Palmaresul a stat la baza înscrierii în competiția de fotbal, ca atare acesta a fost transmis consecutiv tuturor cluburilor participante în campionatul național de fotbal”.

FCU mai invocă în favoarea sa DEX-ul: palmaresul reprezintă o listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice, etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii.

”Există o indivizibilitate naturală între palmares și dreptul de participare în competiția de fotbal, întrucât persoanele juridice ulterior înființate au continuat activitatea sportivă de la eșalonul competițional în care și-a desfășurat activitatea persoana juridică anterior înființată”, se susține în actele depuse la dosar.

FCU mai susține că actuala Fotbal Club ”U” Craiova SA – înființată în 2002, cu ocazia transmiterii echipei de la Gigi Nețoiu la Dinel Staicu și aflată acum în faliment – este adevărata deținătoare a palmaresului. Firma în faliment ”e transformată dintr-o asociație sportivă nonprofit (ASFC – n.r.) într-o societate comercială pe acțiuni”, mai scriu reprezentanții FCU.

Indiferent de soluția dată în acest dosar, disputa este departe de a fi tranșată.

Observăm dificultățile pe care CSU și FCU le au atunci când trebuie să explice ce anume este ”palmaresul”.

Deși este cea mai importantă componentă din identitatea unei echipe de fotbal, ”palmaresul” nu are o definiție unanim acceptată juridic, care să reglementeze fără echivoc din ce se compune și cum se poate transmite de la o entitate juridico-economică la alta.

Nu am găsit prevederi cu privire la palmares nici în Legea educației fizice și sportului (nr. 69/2000) și nici în Statutul FRF.

Este adevărat, statul garantează libera asociere, dar legea sau federațiile naționale de profil ar putea include în statut obligația membrilor de a-și reglementa prin propriile statute această problemă, după cum cred de cuviință.

Ne oprim aici, deocamdată. Pentru data viitoare, vom încerca o definiție a ”palmaresului”.

Așadar, palmaresul unui club de fotbal este:

a. Continuitatea unei entități juridice de-a lungul timpului (firmă, asociație sportivă, etc.)

b. Continuitatea activității fotbalistice, indiferent de entitatea finanțatoare

c. Continuitatea deținerii unei sigle/mărci, înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)

Așteptăm comentariile voastre!

• Bogdan Groșereanu