13 ani de la excluderea Craiovei din fotbal. De ce Mititelu nu are dreptate nici când are dreptate

Reading Time: 5 minutes

Astăzi, 20 iulie 2024, s-au împlinit 13 ani de când FCU Craiova, clubul patronat de Adrian Mititelu, a fost exclus din fotbal. 

A fost o decizie fără precedent a FRF, motiv pentru care federalii și cluburile nu au știut ce să facă mai departe, neavând proceduri pentru astfel de situații excepționale. 

Conflictul clubului cu Victor Pițurcă și relațiile contractuale ale fotbaliștilor au fost întoarse pe toate fețele. Unele spețe au fost judecate în paralel, la instanțele civile și la cele sportive. Tot atunci, au ieșit la iveală și lacunele juridice din statutul și regulamentele FRF. 

A urmat, după câțiva ani, conflictul dintre FCSB vs CSA Steaua, care a arătat că nici în ceea ce privește palmaresul și continuitatea unui club de fotbal nu avem proceduri (iar FRF nu pare interesată să adopte măsuri). 

Ca urmare a dezafilierii, Mititelu s-a trezit fără jucători, care au ajuns la alte cluburi. În lipsa echipei, el și-a făcut de lucru pe la instanțe, deschizând mai multe procese, dar și o adevărată cutie a Pandorei. 

Ultima găselniță este aceea că FRF nu a mai trecut de mult timp pe la instanță, ca să opereze în registrul federațiilor sportive componența, diversele modificări de statut, precum și desemnarea conducătorilor federației. Nefiind operate legal, acestea nu ar fi produs efecte juridice. Prin urmare, toate deciziile FRF, inclusiv dezafilierea Craiovei, ar fi nule. 

Dintr-un foc, ani de zile din activitatea FRF și din istoria fotbalului românesc ar fi șterși cu buretele. La fel și activitatea unor cluburi, care nu ar avea nici o vină în acest caz, de care ar fi răspunzători conducătorii și, eventual, juriștii FRF. „Dreptatea” pentru Craiova s-ar baza, așadar, pe nedreptatea făcută altor cluburi. 

Poate că România ar risca și sancțiuni din partea UEFA, iar rezultatele internaționale, inclusiv calificarea și parcursul de la EURO 2024 ar fi și ele anulate. Cine știe unde s-ar putea ajunge?

Are Mititelu dreptate în ceea ce susține? Poate! Va câștiga vreodată? Nu cred! De ce? Pentru că decizia în cazul de față are implicații mult mai mari decât cele punctuale. Probabil se va prefera „intrarea în legalitate” și se va pune batista pe țambal. Nimeni nu-și va asuma să arunce în aer fotbalul românesc pentru Mititelu, un personaj controversat și conflictual, care s-a certat cu toată lumea. 

Așa se întâmplă, dacă vreți, în orice fel de organizație: cel care va avea dreptate împotriva tuturor va sfârși prin a fi exclus. 

De aceea nu are dreptate Mititelu: pentru că nu a știut să se integreze în organizație, pentru că a ținut morțiș să aibă tot timpul dreptatea lui, subiectivă. 

Din punctul meu de vedere, înainte de a fi exclus, a beneficiat, ca și ceilalți, de toate privilegiile considerate acum „nelegale” sau chiar „ilegale”. 

A început această „cruciadă” doar în momentul în care a fost exclus. 

Altfel, nu a avut nici un fel de problemă: să încaseze drepturi TV de la Ligă pe o firmă nouă, cu denumire asemănătoare, pentru a ocoli sechestrul pe conturi pus de fisc; să mute clubul de pe o firmă pe alta, pentru a ascunde că în 2005 a fost păcălit de Dinel Staicu și a preluat o societate care nu mai era înscrisă la FRF (am arătat asta într-un serial de dezvăluiri publicat în DDS și GSP); să primească an de an licența pe un club plin de datorii, până când UEFA a intervenit și nu s-a mai putut, etc. 

În 2009, FCU avea nevoie de un egal, acasă, cu FC Vaslui, pentru a participa într-o competiție europeană, dar a pierdut cu 0-1. Oricum, nu ar fi luat licența UEFA din cauza datoriilor. Eșecul ar fi fost decontat de patron, cel care manageria clubul. Așa, a fost decontat de jucători și de antrenor. Convenabil, nu? 

În perioada aceea, Mititelu avea o credibilitate financiară extrem de mică. Doar ca să vă faceți o idee cât de jos ajunsese, vă relatez pe scurt o întâmplare. Craiova avea meci în deplasare, iar într-o zi am fost sunat în redacția GdS de un manager de hotel care citise articolele mele despre problemele financiare ale clubului. Mă întreba dacă să-i cazeze sau nu pe olteni, îngrijorat că s-ar putea să nu-și mai primească ulterior banii. I-am spus că nu sunt în măsură să-i dau un sfat, e afacerea lui, eu sunt doar ziarist. 

Au trecut 13 ani! Între timp, Mititelu a revenit în Liga I și a retrogradat direct, fără drept de apel, în Liga a II-a. Cu același lot care, anul trecut, țintea play-off-ul. Inexplicabil, la fel ca în 2009. 

Acum, Mititelu ne anunță (pentru a câta oară?) că va cere „revizuirea” dosarelor pierdute în acești ani, iar clubul aflat în faliment va fi „repus în drepturi”. Totul, în baza unei găselnițe prin care va revoluționa regulile. Uită, însă, că nu aceasta a fost misiunea încredințată în urmă cu 20 de ani, când a primit în grijă unul dintre cele mai mari branduri din fotbalul românesc. 

Misiunea lui era simplă, să readucă Universitatea Craiova pe primul loc, nu să poarte războaie interminabile, reale sau imaginare, nu să revoluționeze fotbalul!

Trăgând linie, constatăm că a ratat-o cu brio. Poate că ar fi momentul să se retragă, așa după cum îi cere propria galerie, dar și propria familie. Opinia mea este că ultrașii ar trebui să nu mai discute cu Mititelu, ci direct cu copiii lui, Gabriela și Adrian, care s-au dovedit mai raționali.

Ei ar fi cei mai îndreptățiți să pună punct. Altfel, ce moștenire vrea să lase Mititelu? Și cui?

Las mai jos o listă deschisă cu greșelile pe care cred că Mititelu le-a făcut în cei 20 de ani de fotbal, pe care o puteți completa cu propriile observații.

• Micromanagement: patronul bun la toate, managerul fără de care nu se ia nici o decizie; concentrare și menținere a puterii personale (diverse formule prin care a încercat să păcălească suporterii că nu mai are putere de decizie în club)

• Înconjurarea de yesmani, eliminarea vocilor critice din club

• Influențabilitate crescută, decizii contradictorii și inexplicabile, care transmit anxietate echipei

• „Abilitatea” de a strica totul când lucrurile încep să meargă, un Manole pe invers, care dărâmă ceea ce angajații construiesc cu greu

• Confundarea persoanei cu clubul, precum a dictatorilor cu statul: de la „echipa mea și a familiei mele” la „clubul sunt eu”

• Diferența enormă dintre vorbe și fapte (niciodată nu s-au făcut mai multe promisiuni neacoperite ca în epoca Mititelu)

• Mitificarea trecutului (niciodată nu s-a vorbit mai mult despre Craiova Maxima ca în era Mititelu – cea mai neagră perioadă din istoria clubului)

• Mistificarea trecutului, rescrierea istoriei (vezi încercările privind continuitatea sportivă, juridică a clubului, palmaresul, terfelirea legendelor care au ales să țină cu cealaltă echipă, CSU, etc.)

• Personalitatea histrionică a patronului, dorința de a fi mereu în centrul atenției

• Meritele sunt tot timpul ale patronului, în timp ce eșecurile sunt atribuite „dușmanilor”, „mafiei”, conspirației generale; un adevărat univers orwellian pentru suporterii captivi

• Îndepărtarea de toți cei apropiați care nu-i cântă în strună, inclusiv de propriii copii

• Anunță mereu victorii judiciare care sunt contrazise de realitate; în acest sens, el „traduce” primul eventualele decizii judecătorești, pentru ca celelalte interpretări să devină automat „eronate”

• Acuză rivalii de la CSU că sunt o creație politică, în timp ce a lipit clubul de nenumărate construcții politice (Băsescu, Geoană, PSD, PDL, PNL, AUR)

La final, Mititelu trebuie să reflecteze și să se gândească cui și ce vrea să demonstreze. Și dacă (mai) e ceva de demonstrat. Explicațiile eșecului, chiar obiective dacă ar fi, nu au sens după 20 de ani. Rezultatul contează. 

Bogdan Groșereanu